Inapoi la articol

7 diferenţe evidente între ţuică şi vin

Muncitorii cu ziua au o vorbă: „Dacă îmi dai ţuică, vin. Dacă îmi dai vin, nu ţuică.”

În vechime, vinul era patronat de zeul roman Bacchus, iar ţuica de Cazamolxe, divinitatea dacică a cazanelor;

Vinul poate fi sec, demisec sau dulce. Ţuica poate fi de prune, de prune să mor dacă te mint sau de prune dacă nu mă crezi întreabă-l pe vecinu’ Relu;

Când deguşti vin, îl miroşi, îl plimbi prin gură şi îl scuipi. Când deguşti ţuică, o miroşi, o plimbi prin gură, te iei la bătaie, dărâmi masa, adormi într-un şanţ, faci pe tine, te trezeşti, o mai plimbi puţin prin gură şi o înghiţi;

Un „vinişor” înseamnă de obicei un pahar de vin. O „ţuiculiţă” poate să fie şi o damigeană de 20 de litri;

Cel mai bun vin se face din struguri striviţi cu picioarele. Cea mai bună ţuică se face din prune culese cu mâinile;

În mod tradiţional, vinul se bea cu apă minerală sau Pepsi, nu pentru că e mai bun aşa, ci fiindcă îţi trebuie PET-ul de la apă minerală sau Pepsi pentru ţuică;